Demontare mitului "iubirii perfecte" (adevarate)

Demontare mitului "iubirii perfecte" (adevarate)

       

Probabil ca titlul o sa vi se para ciudat, insa exact despre aceasta voi posta de aceasta data. Mereu auzim de iubirea perfecta, si nu o sa ma leg de faptul ca asta le iese pe gura fetitelor de 12 ani ce spera sa isi duca relatiile pana la pensie, ci, la faptul ca iubirea perfecta, Nu exista. Evident, prin acest articol nu vrea sa par o nebuna care a suferit din dragoste si acum face "n" afirmatii sarite de pe fix, sau vreo alta persoana ce nu crede in dragoste adevarata. Insa daca este sa criticam fiecare amanunt din relatii, vom gasi niste piese nu chiar la locul lor, majoritatea vor parea ( sau chiar vor fi)  o prostie, insa haideti sa vedem ce ne iese:

            Inainte de a incepe sa dau tipurile de categorii, trebuie sa precizam ca iubirea nu e iubire daca nu e reciproca, si relatiile la care se vor referi categoriile nu sunt de doua saptamani, ci ma refer la cele ce au la baza ceva ani de relatie.

1. Oricat de mult s-ar iubi doua persoane, tot trebuie sa apara si a3a:
     Acest tip de relatii este promovat in sepcial in telenovele. Si fiecare persoana banuiesc ca a vazut macar un episod dintr-una, chiar daca nu i-a placut, cu un apropiat pasionat de acest tip de seriale lacrimogene. Cum telenovelele seamana intre ele,  toate promoveaza acelas fel de relatie, putem da foarte usor urmatorul scenariu. El are deja prietena, insa apare o papita ( ce-i drept, care da bien in ochii publicului) se pare ca nu stie de aceasta relatie, se intalnesc cei doi si se indragostesc, si asa se face ca relatie baiatului/barbatului/mosneagului care o avea de ceva ani, se prabuseste datorita uneia, care daca avem rabdarea necesara pentru a urmari si pe al II-lea episod, era si ea implicata intr-o relatie, sau chiar logodita.
2. SOC! Unul dintre parteneri decedeaza.
In acest caz sunt doua variante, partenerul ramas in viata jeleste un timp -sau poate nu- si isi va regasi "mare iubire" in alta parte. Sau, de nu, avem alte variante, ce-i drept, destul de prostesti, dar , cum traim intr-o lume libera in care ne putem expriam in voie, banuiesc ca imi voi putea impartasi aceste idei, banale ce-i drept.
a) partenerul de viata moare, celalalt, sa il numim termenul "n" , nici nu ii tresare prin gand sa caute iubire in alta parte ( asta e un caz de iubire adevarata, insa daca e sa aberam...). Asa se face ca "n" ajunge sa ii idolatrizeze in minte amintirea celui decedat, pe care o sa il nu mim termenul  "d" , de la aceasta idolatrizare, ajunge sa iubeasca memoria unei persoane cu totul si cu totul diferita fata de "p". Cum? In mintea sa "n" il pefectioneaza pe "p", care nu va mai fi persoane pe care o iubea inainte si o percepea. Vedeti diferenta?
3. Dar daca partenerii mor in acelasi timp?
 Lasand la o parte scenariile din filme in care partenerii isi jura iubire, si da, aberand din nou, iata ca unul dintre parteneri in ultimile sale secunde gandeste cu totul altceva. CE? Blesteama ziua in care l-a cunoscut pe "n"/"p". Motivul? daca nu era el/ea mai avea de trait ceva vreme.

        Sunt constienta ca aceasta postare e mai mult o prostie, insa asa, ca de divertisment, sa spunem ca isi are locul. Ca tot veni vorba de divertisment, iata un blog nou ce mie nu doar ca mi-a atras atentia, insa m-a cucerit cu siguranta, si pe care, cu toata increderea, vi-l recomand:
http://clipadedivertisment.blogspot.ro/

Ne mai citim data viitoare :)